FactualSpot

Valeriu Stoica: “Între drept civil şi viață există o legătură indisolubilă”

0

Valeriu Stoica, avocat partener în cadrul STOICA & Asociații,reprezintă în fața multora, imaginea unui profesor îndrăgit, a unui redutabil om politic și strateg. În cadrul unui interviu realizat de  edițiadedimineață.ro,  au fost scoase la lumină și părțile mai puțin cunoscute despre persoana lui Valeriu Stoica, trăsături de neprețuit  ascunse în spatele unui om de succes.  Redăm în cele ce urmează doar o fracțiune din cămara sufletului său expusă prin acest interviu.

„Viața, darul neprețuit pe care Dumnezeu ni l-a dat!”

Publicația online edițiadedimineață.ro a găsit în persoana fostului ministru al Justiției, aceeași vivacitate, aceeași glăsuire puțin rapidă, pe alocuri, un semn al ascendenței sale oltenești, fapt ce arată ca trecerea timpului nu și-a făcut simțită prezența. Valeriu Stoica a dezvăluit că se simte încă tânăr, probabil datorită auditoriului tânăr – studenții săi de la Drept, și, eventual, a câte unui pahar de vin bun, băut cu măsură, evident!

“Bineînțeles, tinerețea o am în mine mereu, cum să nu! Sau, cum se spune, ne naștem bătrâni și murim tineri! Când ajungem la o anumită vârstă, ne întrebăm tot timpul cine suntem, că nu ne recunoaștem, asta e o poveste și a lui George Călinescu. Se uita la fotografiile lui și se întreba: cine este personajul acesta?! Peste mine, timpul a trecut uneori prea repede, alteori prea încet, întotdeauna cu bucurii, cu împliniri, cu tristețe, cu eșecuri. Dar eu am de multă vreme, de la Boris Pasternak, un îndemn care spune așa: <<Tu însuți nu deosebi înfrângerile de victorii!>> Eram adolescent când am citit versul… Știți că Boris Pasternak a fost tradus în România de Marin Sorescu. Una din cele mai frumoase traduceri din poezia străină, o reușită extraordinară este această traducere făcută de Marin Sorescu din Boris Pasternak! Trebuie să fii un mare poet ca să traduci un mare poet, altfel trădezi spiritul poetic! Și Marin Sorescu, fiind poet adevărat, a tradus din Pasternak, recreind poezia lui. O adevărată traducere din scriitorii mari nu este un simplu efort lingvistic, este un efort de creație și trebuie să înțelegi foarte bine universul artistic al scriitorului pe care îl traduci și după aceea să ai tu însuți talentul de a recrea în limba română acel univers artistic! Ei bine, Marin Sorescu a făcut treaba asta cu Boris Pasternak și cred că, dacă vorbim de Timp, acest îndemn poate fi urmat de fiecare dintre noi. Nu înfrângerea, nu victoria în sine sunt importante. Drumul pe care îl parcurgi în viață, cu înfrângeri și cu victorii, toate aceste trepte pe care le urci și le cobori în viață, au frumusețea lor inegalabilă! Pentru că Dumnezeu ne-a dat un dar de neprețuit, care este viața noastră!”

“Între drept civil şi viață există o legătură indisolubilă”  

„Au fost doi profesori care mi-au marcat biografia intelectuală, şi care, într-un fel, m-au şi convins să perseverez în acest domeniu, pentru că aşa cum se întâmplă mai întotdeauna cu studenţii când sunt în anul I la studii universitare, au un dubiu, că e ceva nou, e ceva străin. Uneori, e un limbaj pe care trebuie să-l dobândeşti şi care are uneori ascunzişurile unei limbi străine, şi sunt ezitări, sunt îndoieli. Şi aceşti doi profesori m-au ajutat să-mi înving îndoielile. Mai întâi, profesorul de drept roman, Constantin Tomulescu, este profesorul care m-a învăţat ce înseamnă rigoarea, m-a învăţat ce înseamnă profunzimea gândirii juridice în dreptul roman, m-a învăţat ce înseamnă simplitatea. Reputaţia lui de profesor sever era aşa de mare, încât studenţii erau înspăimântaţi la examenul de drept roman. De altfel, şi rezultatele erau de natură să înspăimânte, pentru că în prima sesiune nu treceau mai mult de un sfert dintre studenţi, şi după aceea erau sesiuni repetate, unii ajungeau în anii II, III, IV, și dădeau examenul la drept roman pe care nu-l luaseră! Și atunci şi eu, înspăimântat la rândul meu de această faimă, de această reputaţie de severitate, mi-am făcut un program special: mă trezeam dimineaţa la cinci, de la cinci la şapte învăţam drept roman în fiecare zi, deci timp de un an universitar, două ore în fiecare zi am învăţat drept roman! Şi la examen am avut bucuria să constat că profesorul a mormăit, în stilul lui caracteristic, <<mm, foarte bine, nota 10>>!

Al doilea profesor care m-a convins că drumul Dreptului este drumul meu, a fost  profesorul Constantin Stătescu. De la el am învăţat că între drept civil şi viață există o legătură indisolubilă.  Că cea mai potrivită haină pentru viaţa noastră cotidiană, de la naştere şi până la moarte, este haina dreptului civil. Îi sunt extrem de îndatorat pentru că el m-a şi adus la facultate peste ceva ani, şi lui îi datorez cariera mea didactică. Am învăţat apoi foarte multe lucruri de la alţi profesori, de la profesorul Beleiu, care era un foarte bun civilist, de la profesorul Savelly Zilberstein, care avea o dinamică a argumentației și o sclipire a inteligenței raționamentului juridic extraordinare, am învățat foarte multe de la profesorul Viorel Ciobanu, de la profesorul cu care am avut o relație privilegiată și cu care am în continuare o relație foarte bună, Corneliu Bârsan, de asemenea fostul profesor care a impus prin seriozitate, cum a fost profesorul Francisk Deac, foarte bun civilist…”

“Sunt și tineri care nu vor să-și găsească busola!”

Cei de la edițiadedimineață.ro au fost curioși să afle dacă se mai recunoaște în societatea actuală și, mai ales, în tinerii de astăzi. „Și da și nu! Mă recunosc de multe ori, pentru că în dialogurile cu studenții la facultate, constat că mulți dintre ei au dobândit pasiune pentru Drept, constat că mulți dintre ei, fiind în ultimul an de studii, înțeleg nu numai litera Dreptului cât mai ales spiritul Dreptului. Sunt motive de bucurie! Recent, am sprijinit doi studenți să publice un studiu în Revista de drept privat și am foarte bucuros să constat că, în anul patru fiind ei, au putut să întocmească un studiu atât de riguros, cu o bună stăpânire a limbajului științific! Așadar, mă recunosc în asemenea tineri. Pe de altă parte, sunt și mulți tineri care nu-și găsesc busola sau nu vor să-și găsească busola. Sunt foarte mulți tineri care cred că internetul este suficient pentru a înțelege lumea, sunt foarte mulți tineri care nu mai citesc o carte, sunt foarte mulți tineri care nu știu limba română, toate acestea mă îngrijorează! Mă întreb însă: a fost vreodată altfel?! Oare acum 100 de ani când trei sferturi dintre români erau analfabeți, era mai bine? Se știa mai mult? Uneori cred că dramatizăm, pentru că am avea dorința ca la vârf să fie toată lumea! Or, nu putem fi toți la vîrf când e vorba de cultură. A, putem fi înzestrați de Dumnezeu cu daruri diferite, dar nu putem avea toți darul de a fi la vârful culturii! Grav este altceva: că aceia care nu au darul să fie la vârful culturii nu-și află adevăratul dar sau și-l ignoră, îl neglijează! E și confuzia care s-a făcut încă din timpul comunismului, exista această dorință de a câștiga diplome, a fost un viciu pedagogic fundamental, la foarte multe familii era ideea asta că dacă ai o diplomă și ajungi inginer sau profesor, nu mai muncești! Am auzit multe asemenea expresii: învață carte ca să nu mai muncești!!! Nu: înveți carte ca să muncești mai mult decât cel care muncește fizic!”

 

Pentru a descoperi ce alte taine au mai fost scoase la suprafață și frumos ambalate în relatările îndrăgitului Valeriu Stoica oferite în cadrul interviului realizat de edițiadedimineață, va invităm să lecturați întregul articol AICI.

Mirela Călugăreanu (re)numită șefă la ANAF, după demiterea Mihaelei Triculescu

Articolul precedent

CJUE consideră că procurorii nemți sunt prea politizați pentru a emite mandate europene de arestare

Articolul următor

Articole asemănătoare

Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe din Factual