Din practicăSpot

Pasiuni duse la un alt nivel ale avocaților din București –> Ep. 3: Mihai Ioniță #InterviurileDeVacanta

0

Continuăm seria #InterviurileDeVacanta alături de avocați care și-au dus pasiunile la un cu totul alt nivel

Precizăm că toți respondenții sunt avocați cunoscuți în profesie, fie că realizează activitate de consultanță, fie că sunt litiganți.

Episodul 3 -> Mihai Ioniță

Profesie: avocat partener în cadrul Pârgaru&Asociații

Hobby-ul care amenință profesia: participarea la evenimente de reenactment, pasionat de istorie

  1. Descrieți în cateva rânduri ce presupune pasiunea dumneavoastră.

În timpul liber, pe lângă pasiuni mai „cotidiene” precum șofatul în afara Bucureștiului, practic și sunt extrem de pasionat de reconstituirea istorico-militară (saureenactment cum este denumită activitatea în Occident, denumire mai scurtă pe care o voi și folosi, interschimbabil cu cea de reconstituire).

Reconstituirea înseamnă să participi la diverse evenimente, adesea cu caracter comemorativ, în care repui în scenă momente din trecut, îmbrăcat fiind și purtându-te precum oamenii din trecut pe care încerci să îi readuci la viață din paginile cărților de istorie. Pentru a oferi un exemplu succint, să faci reconstituire înseamnă să repui în scenă o luptă din al Doilea Război Mondial, purtând uniformele armatei române din acel conflict și realizând manevre și mânuiri de armă exact conform regulamentelor din epocă. La fel, să faci reconstituire înseamnă să repui în scenă bătălia de la Waterloo din 1815, dintre Napoleon și Coaliția Anglo-Prusacă, acest eveniment fiind și printre cele mai mari reconstituiri anuale din Europa.

Sursa: arhiva personală

   2. De la ce anume a pornit interesul pentru această activitate?

Pasiunea mea a pornit de la plăcerea mea, încă de când eram copil, de a citi despre războaiele din istorie. Conflictul m-a fascinat întotdeauna, iar atunci când am avut șansa în liceu să aflu despre existența grupului din care fac parte, Asociația Tradiția Militară, am profitat imediat știind că voi putea să fac pe viu lucrurile despre care doar am putut citi și pe care doar mi le puteam imagina sau vedea în filme (iar acolo adesea cu erori istorice deranjante). Din momentul în care am devenit membru, în octombrie 2008, restul a venit de la sine.

    3. Care a fost cel mai dificil moment (cu privire la pasiunea dvs)?

Reconstituirea luptelor de lângă Odessa din 1941, reconstituire petrecută în septembrie 2010 lângă localitatea Ciobanka, undeva lângă Odessa pe malul Mării Negre. Vremea era superbă, dar organizatorii au insistat pentru un realism istoric poate puțin extrem (am fost criticați pentru „insistența” noastră de a purta chiloți moderni, de exemplu). Pentru a menține nota realistă, ne-au pus la dispoziție și extrem de puțină mâncare, iar și aceea era un fel tradițional ucrainean de mâncare nu tocmai apetisant, împreună cu niște pâine goală. Raportat la lichide, apa potabilă era relativ puțină iar orice sticlă de plastic era interzisă, în schimb vodka ni se punea la dispoziție cu generozitate.

A trebuit să profităm de natura ce ne înconjura pentru a ne suplini proviziile, exact ca în vremea războiului, așa că am explorat împrejurimile și am avut noroc să găsesc un măr (în sensul de pom) pe care l-am urcat și din care mi-am umplut buzunarele cu vreo 6-7 mere pe care le-am mâncat apoi de foame. Măcar am avut noroc să dormim pe niște paturi de lemn fără saltele în niște barăci pe malul mării.

Iar ca să ofer și un moment în care nu credeam că o să scap fără să provoc rănirea cuiva, la reconstituirea luptelor de la Plevna, din Războiul de Independență din 1877-1878, organizatorii bulgari au vrut să refacă momentul luptelor de la reduta Grivița, când armata română a capturat un drapel otoman, reconstituirea petrecându-se chiar la una dintre redutele originale rămase din timpul războiului. Pe lângă tunuri, puști și revolvere din plin, organizatorii au vrut să aducă și emoția unei șarje de cavalerie, așa că ne-au pus la dispoziție vreo 10 cai, cu rugămintea ca grupul nostru românesc să ofere un „cavalerist”. Am avut norocul de a fi oferit, iar apoi am avut mai marele noroc de a vedea cum reacționează un cal la explozia unui tun și la salvele de pușcă. Toții caii au înnebunit de frică și controlul lor a devenit imposibil. Am descălecat și am încercat să ținem caii departe de public, la un moment dat chiar sărind efectiv pe un animal mai mare și mai puternic decât mine pentru a nu-l lăsa să se apropie de spectatori și să sară cu copitele de teamă. Nimeni nu a fost rănit și spectacolul s-a putut desfășura fără incidente, ceea ce a fost chiar un succes, având în vedere că la asemenea acțiuni se mai pierd degete, mai ales în rândul artileriștilor, sau se fracturează membre, în rândul cavaleriștilor.

Sursa: captura TVR

   4. Care a fost momentul care v-a adus cea mai mare satisfacție (cu privire la pasiunea dvs)?

Momentele cele mai dificile au fost și cele mai satisfăcătoare. La luptele acelea de la Odessa, descrise mai sus, am avut și o luptă de noapte, fără public și fără scenariu, doar cu obiective clare de ambele părți. Regula era că orice persoană în direcția căreia trăgea un adversar de la mai puțin de 10 metri era scoasă din joc, pentru a încuraja elementul de camuflaj și stealth, fiind o luptă de noapte cu vizibilitate aproape zero, singura sursă de lumină fiind o lună palidă și ocazionalele rachete de semnalizare ce luminau câmpul. Ori de câte ori vedeai o rachetă de semnalizare aveai o fereastră de două secunde în care puteai să te arunci pe jos și să stai nemișcat, pentru a nu fi vizibil în cele cinci-șase secunde de lumină ce urmau.

Noi, românii, eram un grup de circa 10 oameni și luptam alături de „nemți”, vreo 100 de oameni, contra „sovieticilor”, vreo 150 de oameni, obiectivul fiind să urcăm un deal pe malul mării și să ajungem să capturăm un tun sovietic în vârful acelui deal. Și nemții și sovieticii erau, în realitate, tot ruși, așa că a trebuit să avem un sistem de parole prin care să ne recunoaștem pe acel întuneric cu aliații noștri nemți. Parole care erau, evident, bazate pe limba ucraineană (sau rusă, mi-era greu să diferențiez).

Pe scurt, la finalul exercițiului, micul nostru grup a reușit, folosind doar camuflaj și răbdare (eram 10 oameni și aveam trei puști la dispoziție pentru tot grupul…) să ajungem până lângă tunul sovietic, luând prin totală surprindere adversarii noștri care erau atenți doar la grupurile de 15-20 de nemți care atacau foarte zgomotos pe mai multe porțiuni ale dealului. Înainte de final am avut și ocazia de a trage singurul meu foc din întreaga seară, când un grup de vreo 10 sovietici au încercat să ne atace, realizând cât de aproape eram de tun.

Satisfacția după acele trei sau patru ore în care m-am târât pe acel deal, cu ciulini, cu buruieni, cu nămol, cu toate plăcerile naturii noaptea, fără a putea vorbi (sunetul ne-ar fi dat de gol) și fără a-mi putea vedea echipa (m-am pierdut și vreme de 20-30 de minute am fost singur până am găsit un grup de nemți care din întâmplare au trecut pe lângă grupul meu de români), a fost imensă. La finalul efortului, am intrat toți în Marea Neagră ca să sărbătorim, fiindu-ne și foarte cald de la uniforme și echipament.

Sursa: arhiva personală

   5. Sunteți plătit pentru această activitate? Cine vă pune la dispoziție uniformele și echipamentul necesar?

Nu suntem plătiți. Suntem voluntari, ne procurăm tot echipamentul din surse proprii, adică mai direct ne cumpărăm singuri orice articol de echipament. Ne susținem din surse proprii și deplasările, gazdele noastre oferind, de regulă, ajutor doar în ceea ce privește cazarea, iar și aceea este de multe ori în nota epocii. Ca să ofer un exemplu, la reconstituirea de la Verdun din Franța, din 2018, am dormit în corturi mari, pe jos fiindu-ne oferit un „așternut” de paie.

Facem asta din pasiune, iar cel mai mare sprijin și ajutor îl avem unii de la alții, în cadrul asociației.

Asociația recrutează întotdeauna. Ne găsiți pe Facebook sau Instagram sub numele Tradiția Militară.

Urmărește interviurile de vacanță tastând #InterviurileDeVacanta

 

Mircea Geoană, noul Secretar General Adjunct NATO. Vezi reacțiile liderilor politici

Articolul precedent

Fabrica “Ferari” și “Lanborchini” închisă pentru mașini FAKE

Articolul următor

Articole asemănătoare

Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe din Din practică