FactualSpot

Discursul Papei Francisc din Sala Unirii a Palatului Cotroceni

0

Adresez salutul meu cordial și mulțumirile mele domnului Președinte și doamnei Prim-Ministru pentru invitația de a vizita România și pentru amabilitatea cuvintelor de bun venit adresate mie, în nume propriu, în numele celorlalte autorități naționale și al iubitului dumneavoastră popor.

Îi salut pe membri Corpului Diplomatic și pe reprezentanții societății civile adunați aici.

Cu deosebit respect, adresez salutul meu Preafericirii Voastre, Părinte Patriarh Daniel, precum și Mitropoliților și Episcopilor Sfântului Sinod și tuturor credincioșilor Bisercii Ortodoxe Române.

Îi salut cu afecțiune pe episcopii, preoții, persoanele consacrate și pe toți membrii Bisericii Catolice, la care vin pentru a-i întări în credință și pentru a-i încuraja în drumul lor de viață și de mărturie creștină.

Mă bucur să mă aflu în frumoasa dumneavoastră țară, la douăzeci de ani de la vizita Sfântului Ioan Paul al II-lea, în momentul în care România pentru prima dată de când face parte din Uniunea Europeană, deține în acest semestru Președinția Consiliului European. Momentul acesta este potrivit pentru a avea o privire de ansamblu asupra celor treizeci de ani de când România s-a eliberat de un regim care oprima libertatea civilă și religioasă și o izola de celelalte țări europene și care, pe lângă aceasta, dusese la stagnarea economiei și la epuizarea forțelor sale creatoare.

În acest timp, România s-a angajat într-un proiect democratic printr-un pluralism al forțelor politice și sociale și prin dialogul între acestea, având drept scop recunoașterea esențială a libertății religioase și integrarea deplină a țării în contextul internațional mai larg.

Se impune să recunoaștem că, în ciuda numeroaselor dificultăți și lipsuri, România a făcut mulți pași înainte pe acest drum. Voința de a progresa în diferitele sectoare ale vieții civile, sociale și științifice, a descătușat energiile și inventivitatea, a eliberat forțele creatoare, până atunci ținute captive, și a dat un nou avânt multor inițiative propulsând țara spre secolul al XXI-lea. Vă încurajez să continuați munca de consolidare a structurilor și a instituțiilor necesare, nu doar pentru a răspunde aspirațiilor legitime ale cetățenilor, dar și pentru a stimula și a crea condițiile pentru ca poporul dumneavoastră să-și manifeste întregul potențial și ingeniozitatea de care știm că este capabil.

Trebuie să recunoaștem totodată că transformările generate de deschiderea spre o nouă eră au atras după sine, odată cu beneficiile, și apariția unor inevitabile obstacole de depășit și a unor consecințe care nu sunt întotdeauna ușor de rezolvat pentru a păstra stabilitatea socială și pentru buna administrare a țării.

Mă refer în primul rând la fenomenul migrației care a determinat milioane de oameni să-și lase casa și patria pentru a căuta noi oportunități de lucru și de viață demnă. Mă gândesc la depopularea atâtor sate care în câțiva ani, s-au văzut părăsite de o mare parte a locuitorilor lor. Îmi dau seama de consecințele pe care toate aceste evenimente le pot avea asupra calității vieții în aceste locuri și de secătuirea celor mai bogate surse culturale și spirituale ale poporului vostru, cele care v-au întărit în vremurile grele.

Aduc un omagiu sacrificiului fiilor și fiicelor României care, prin cultura lor, prin patrimoniul valorilor și al muncii lor, îmbogățesc țările în care au imigrat, iar prin roadele efortului lor își ajută familiile rămase în patrie. Să ne gândim la frații și la surorile noastre care  sunt în străinătate, e un act de patriotism, de fraternitate, de justiție. Constinuați să faceți acest lucru!

Pentru a înfrunta dificultățile acestor noi faze istorice, pentru a identifica soluțiile eficiente și pentru a găsi puterea de a le pune în practică, trebuie să se intensifice colaborarea pozitivă  a forțelor politice, economice, sociale și spirituale. Este nevoie ca toți să meargă împreună și să-și propună ferm să nu renunțe la vocația cea mai nobilă la care Statul trebuie să aspire: să se îngrijească de binele comun al poporului său.

A merge împreună, ca mijloc de construire a istoriei, impune noblețea de a renunța la ceva din propriile năzuințe sau din interesul personal în favoarea unui plan mai amplu, astfel încât să se creeze o armonie care să permită înaintarea sigură spre țeluri comune. În felul acesta, se poate construi o societate care să-i includă pe toți, în care fiecare, punându-și la dispoziție propriile talente și competențe, printr-o educație de calitate și prin muncă creativă participativă și solidară, să devină protagonist al binelui comun. O societate în care cei mai slabi, cei mai săraci și cei din urmă să nu fie considerați indezirabili, “obstacole” care ar împiedica “mașina” să meargă, ci cetățeni și frați care trebuie complet integrați în viața civilă. Ba mai mult, trebuie să fie percepuți drept cea mai sigură dovadă că modelul de societate care se construiește este cel bun.

De fapt, cu cât o societate se preocupă mai mult de soarta celor mai dezavantajați, cu atât mai mult își dovedește gradul de civilizație.

Toate acestea trebuie să aibă un suflet și o inimă și o clară direcție de mers, care să nu fie impusă de rațiuni extrinseci sau de puterea nestăpânită a centrelor financiare la nivel înalt, ci de conștiința faptului că persoana umană și drepturile ei inalienabile trebuie să se afle în centru preocupărilor societății.  Pentru dezvoltarea armonioasă viabilă, pentru activarea concretă a solidarătății și a carității, pentru sensibilizarea forțelor sociale, civile și politice în vederea binelui comun, nu e suficient să aplicăm cele mai noi teorii economice, nici nu sunt de ajuns abilitățile tehnice și profesionale, atât de necesare, de altfel. O dată cu condițiile materiale, este necesar să se dezvolte frumos și sufletul poporului vostru.

În acest sens, Bisericile creștine pot ajuta la recuperarea și alimentarea inimii vii din care să izvorască o acțiune politică și socială întemeiată pe demnitatea persoanei și angajată cu loialitate și cu generozitate în realizarea binelui comun al societății.

În același timp, ele fac eforturi să devină o imagine credibilă și o mărturie vie a acțiunii lui Dumnezeu, promovând între ele o adevărată prietenie și o reală colaborare. Biserica Catolică vrea să se păstreze în această matcă, vrea să contribuie la dezvoltarea societății, să fie un semn de armonie, speranță și unitate și să se pună în slujba demnității umane și a binelui comun. Are intenția de a colabora cu autoritățile și cu celelalte Biserici, cu toți bărbații și femeile de bunăvoință, pentru a merge împreună și pentru a-și oferi talanții în slujba întregii comunități.

Biserica Catolică nu este străină, ci pe deplin părtașă la spiritul național, după cum o arată și participarea credincioșilor săi la viața națiunii, la crearea și dezvoltarea structurilor de educație integrală și la formele de asistență specifice unui Stat modern. De aceea, ea dorește să contribuie la edificarea societății și a vieții civile și spirituale în acest pământ frumos al României.

Domnule Președinte, dorindu-i României prosperitate și pace invoc asupra dumneavoastră, asupra familiei dumneavoastră, asupra tuturor celor prezenți și asupra tuturor locuitorilor acestei țări belșugul binecuvântărilor divine și protecția Sfintei Maici a Domnului.

Dumnezeu să binecuvânteze România!

O nouă lecție de modestie: Papa Francisc a solicitat ca mașina de transport să fie un Logan

Articolul precedent

LIVE Update: Papa Francisc a ajuns la Catedrala Catolică Sfântul Iosif. Vizita Suveranului Pontif în România

Articolul următor

Articole asemănătoare

Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe din Factual