sursa foto: tabu.ro
De la DosarSpot

Avocați vs. depozitul de deșeuri Mestecăniș –> Orice societate de avocatură poate sta în justiție în nume propriu pentru a apăra interesul public

0

O societate de avocați din Cluj și-a propus să închidă depozitul de deșeuri din Pasul Mestecăniș, cu scopul de a salva acel loc minunat, arată site-ul clujust.ro. În acest sens, Curtea de Apel Cluj a dat o decizie în premieră, în care se prevede că o societate de avocatură poate sta în justiție în nume propriu pentru a apăra interesul public. În motivarea deciziei se arată că: „societatea civilă profesională de avocaţi are capacitatea de a sta în proces ca reclamant atunci când contestă pe calea contenciosului administrativ de anulare legalitatea unor acte administrative emise ori adoptate în aplicarea legislaţiei privind protecţia mediului.”

Diana Ionescu, avocat în cadrul Societății Civile Profesionale de Avocaţi Plopeanu & Ionescu și cadru univesitar la Facultatea de Drept UBB Cluj, a vorbit despre demersul ei și decizia Curții de Apel Cluj: „În motivarea deciziei, judecătorii Curții de Apel Cluj au arătat că protecția mediului reprezintă o chestiune de interes public major, iar contenciosul mediului este un contencios obiectiv. O astfel de acțiune în justiție poate fi declanșată de orice persoană, fără a fi necesară invocarea unui interes privat sau dovada producerii unui prejudiciu.”

„Într-o țară postcomunistă ca România, această decizie este foarte importantă. Ea pune cetățeanul și statul într-o altă paradigmă în ceea ce privește controlul jurisdicțional pe care cetățeanul îl poate exercita asupra statului. Orice cetățean. Nu doar cel ce se află în imediata vecinătate a proiectului sau ONG-urile ce au ca obiect de activitate protecția mediului. Orice cetățean poate sesiza justiția. Fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi avem, potrivit art. 35 alin. 3 din Constituție, obligația de a proteja mediul. E important. Nu avem doar dreptul de a acționa. Avem obligația de a face acest lucru”, a declarat avocata.

Ionescu a mai menționat, pentru Clujust.ro: „Decizia e importantă și pentru că arată că o societate de avocatura poate sta in justiție in nume propriu apărând interesul public. E ceva fantastic pentru profesia de avocat. Poți sta in justiție fără a apăra un client pentru a apăra întreaga societate. E prima hotărâre de acest fel din țara. In realitate, e o dovada a eșecului instituțiilor statului. Acestea nu ne apăra, așa că întreaga societate, interesul public, poate fi apărată de o societate de avocatură care acționează în nume propriu pentru societate.”

Din păcate, însă, decizia definitivă a Curții de Apel Cluj (decizia nr. 1195/2019, pronunțată în 26.09.2019) și-a pierdut efectul în urma admiterii cererii de strămutare depusă de CJ Suceava, de către Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), dar argumentația magistrală a completului de judecată din Cluj (preșetinte Liviu Ungur, judecător Radu-Rareş Duşa, judecător Monica Diaconescu) rămâne. Judecarea recursului se va relua la Curtea de Apel Târgu Mureș.

Constituția României arată, în art. 35 privind dreptul la un mediu sănătos, că: „Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.”

Principalele considerente din Decizia civilă nr. 1195/2019 CA Cluj:

  • Cu referire la recursul principal declarat de reclamanta Societatea Civilă Profesională de Avocaţi Plopeanu & Ionescu , Curtea reţine că s-a invocat ca motiv de recurs prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., evidenţiindu-se o serie de critici ale sentinţei atacate, în principal axate pe problema de drept referitoare la accesul la justiţie în materia dreptului mediului.
  • Sediul materiei în dreptul intern este dat de art. 35 din Constituţia României, OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului ca lege specială care se coroborează cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În aplicarea dreptului internaţional în materie este de avut în vedere Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, în continuare Convenţia de la Aarhus, ratificată de România prin Legea nr. 86/2000.
  • Astfel, Curtea reţine în primul rând că potrivit art. 35 alin. 1 din Constituţia României care are denumirea marginală Dreptul la mediu sănătos inclus în capitolul al II-lea Drepturile şi libertăţile fundamentale dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. De asemenea, în al doilea alineat al normei precitate se prevede expres obligaţia pozitivă în sarcina statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
  • Aşadar, prin OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, în forma în vigoare la data faptelor din litigiu, s-a prevăzut că obiectul acestui act normativ îl constituie un ansamblu de reglementări juridice privind protecţia mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă.
  • Unul dintre principiile expres evidenţiate în art. 3 care se constituie în element strategic la baza acestui act normativ este circumscris informării şi participării publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu (art. 3 alin. lit. h) în special teza a II-a) din OUG nr. 195/2005).
  • Nu în ultimul rând ca o concretizare a recunoaşterii de către stat a dreptului la un „mediu sănătos şi echilibrat ecologic” ordonanţa de urgenţă analizată prevede, ca şi garanţii în realizarea acestui scop, în art. 5 lit. d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu.
  • Din economia dispoziţiilor legale mai sus evocate şi cu trimitere specială la dispoziţiile art. 5 din OUG nr. 195/2005, rezultă că statul recunoaşte oricărei persoane dreptul de a sesiza instanţa, implicit instanţa de contencios administrativ, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului , independent de faptul că s-a produs sau nu un prejudiciu.
  • Atingerea adusă mediului poate fi semnalată de orice persoană, chiar fără a justifica o altă lezare decât normele juridice referitoare la protecţia mediului. În acest context, se poate aprecia că legea recunoaşte protecţia obiectivă a mediului independent de lezarea unui anumit tip de drept subiectiv şi independent dacă se produce vreun prejudiciu, sens în care se poate afirma că şi contenciosul administrativ promovat în temeiul art. 5 lit. b) din OUG nr. 195/2005 este un contencios aparent obiectiv chiar dacă nu este în mod direct promovat de o anumită autoritate publică prevăzută ca atare de lege. În acest sens, autorul cererii de chemare în judecată poate urmări atât protecţia unui drept ori interes personal lezat prin premisă de un act administrativ care ar afecta dreptul al un mediu sănătos cât şi protecţia unui interes public legat nemijlocit de protecţia mediului.
  • Aşa fiind se poate conchide, dincolo de orice dubiu, că natura juridică a contenciosului de anulare a unui act administrativ emis de o autoritate publică în exercitarea prerogativelor legale prevăzute de legislaţia privind protecţia mediului este aceea unui contencios obiectiv. Şi este aşa, deoarece semnificativ contenciosului obiectiv este faptul că prin acţiunea cu care este investită instanţa de contencios administrativ, reclamantul urmăreşte în primul rând să apere un drept obiectiv sau un interes legitim public, în sensul de a verifica dacă a fost adusă o atingere unor drepturi care reprezintă conţinutul unei situaţii juridice cu caracter general şi impersonal şi dacă s-a adus atingere unei stări de legalitate generală.
  • Recurenta indică ca argument esenţial prevederile art. 196 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat din 3 decembrie 2011 elaborat de Uniunea Naţională a Barourilor din România din care rezultă că: Pentru litigiile născute din desfăşurarea activităţii profesionale, societatea civilă profesională poate sta în judecată ca reclamant sau pârât, chiar dacă nu are personalitate juridică.

Alegeri prezidențiale 2019, turul al doilea. A început votul în străinătate. Modificări ale secțiilor de votare

Articolul precedent

Black Friday – ziua unei țepe naționale

Articolul următor

Articole asemănătoare

Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe din De la Dosar