EsențialSpot

Amnistia, gratierea, Curtea Constitutională și derapajul politicienilor

0

Despre ce vorbim?

Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la proiectul de revizuire depus de către PNL-USR-PMP și PRO Europa.

Isteria care s-a creat a fost generată de decizia CCR prin care s-a stabilit că, în ceea ce privește eliminarea aministiei și grațierii cu privire la persoanele condamnate pentru fapte de corupție, propunerea de revizuire este neconstituțională.

Din acel moment, toată lumea, fie de la putere, fie din opoziție, s-a isterizat.

Puterea striga: “Demisia Iohannis!” “Referendum inutil!”

Opoziția striga: “CCR ignoră votul a 6,4 milioane de români!”

Mai jos ofer câteva explicații (simple) de natură constituțională.

De ce se pronunță Curtea pe proiectele de revizuire și ce analizează?

CCR se pronunță din oficiu asupra inițiativelor de revizuire, așa cum prevede art. 146 alin. 1 lit. a) teza finală.

Revizuirea Constituției poate fi inițiată și de către cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al senatorilor.

În acest sens, a fost depusă o propunere legislativă de revizuire a Constituţiei, iniţiată de deputaţi aparţinând Grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvaţi România, Partidului Naţional Liberal, Partidului Mișcarea Populară şi PRO Europa din Camera Deputaților. O puteți vizualiza în acest articol.

De fiecare dată când CCR verifică dacă proiectul de revizuire este constituțional, aceasta o va face analizând dacă proiectul respectă limitele de revizuire.

Constituția nu poate fi modificată după cum ne dorim. Constituția, fiind actul normativ suprem într-un stat, se modifică după niște reguli extrem de stricte. De ce? Pentru că toate actele normative inferioare depind de Constituție și pentru că trebuie să fie asigurată stabilitatea normelor juridice. Modificările constituționale nu se fac frecvent sau sub imperiul emoțiilor.

Acestea fiind spuse, limitele de revizuire materiale pe care le are în vedere CCR, sunt prevăzute în art. 152 din Constituție.

(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

 

De ce este neconstituțional proiectul de revizuire?

Proiectul de revizuire nu este neconstituțional în totalitate.

Curtea a verificat proiectul și a constatat că o anumită prevedere încalcă limitele de revizuire.

Mai exact, acea prevedere încalcă art. 152 alin. (2) din Constituție: “nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.”

Articolul considerat că ar încălca limita de revizuire se referea la eliminarea atributului statului de a acorda amnistia sau graţierea colectivă/ individuală pentru „fapte de corupţie”.

În prezent, Constituția României prevede că Parlamentul și Președintele sunt cele două autorități care apreciază dacă oferă amnistia sau grațierea. Parlamentul acordă (prin lege) amnistia sau grațierea colectivă, în vreme ce Președintele acordă (prin decret) grațierea individuală.

Prin propunerea de revizuire s-a propus ca Parlamentul sau Președintele să nu mai poată acorda amnistie, respectiv grațiere, pentru faptele de corupție.

După cum se poate ușor observa, o astfel de revizuire transformă o garanție a unui drept din ceva mai mare, în ceva mai mic (sfera dreptului garantat prin Constituție devine mai mică). Astfel, proiectul de revizuire încalcă limita de revizuire prevăzută în art. 152 alin. 2 din Constituție:  “nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora”.

„Propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei României limitează în mod excesiv puterea statului şi marja sa de apreciere, afectând, în mod nepermis, exercitarea puterii publice în favoarea/ beneficiul cetăţenilor. Astfel, o categorie de cetăţeni este privată de o vocaţie pe considerente cu caracter circumstanţial, ceea ce, în această privinţă, echivalează cu o suprimare a demnităţii umane şi a principiului egalităţii.” – pasaj din Comunicatul CCR 

Cine a greșit?

Puterea strigă “Jos Președintele!” pentru că întrebarea nr. 1 de la referendum a fost greșită.

Așa cum am mai afirmat, Președintele poate organiza un referendum național consultativ. Referendumul consultativ are un scop politic. El testează pulsul societății și crează o presiune asupra celor care guvernează. Aceste lucruri le-am explicat deja aici.

Prin faptul că românii au răspuns afirmativ, fiind de acord cu interzicerea adoptării unor acte de grațiere/amnistie cu privire la faptele de corupție, s-a creat o presiune uriașă asupra Parlamentului în sensul de a nu face asta. El în continuare putea să o facă, dar scopul politic a fost atins.

Referendumul nu a fost pentru revizuire, referendumul a fost pentru a se realiza o consultare populară. Totodată s-a urmărit un scop politic, scop care a fost atins, iar electoratul a înțeles foarte bine acest lucru.

Din păcate, unii politicieni nu au înțeles. Forțele politice de opoziție s-au grăbit să transpună într-o normă juridică constituțională tema de la referendum.

Este de datoria forțelor politice să căute soluții juridice pentru a transpune în norme voința poporului.

După cum se poate observa, cei care au făcut proiectul de revizuire s-au grăbit și au realizat un proiect prost…neconstituțional.

Însă acest fapt nu transformă referendumul într-unul neconstituțional. În acest sens a fost și decizia CCR care a statuat că referendumul este constituțional!

Ceea ce s-a decis ieri nu are legătură cu referendumul. CCR s-a pronunțat asupra unui proiect de revizuire care s-a prezentat într-o formă vădit neconstituțională.

Derapajele oamenilor politici din cele două tabere

Au existat și reacții moderate din partea mai multor oameni politici din PNL și PLUS (aspect de salutat). În schimb, doi leaderi politici au avut reacții diametral opuse, fiecare încercând să iși inflameze propriul electorat cu teme false.

Tăriceanu: „Klaus Iohannis a târât în aventura lui și Parlamentul României, nevoit să se implice în transpunerea în viață a ideilor Marelui Cârmaci. Pentru gravele tentative de abatere a României de la normele statului de drept universal, anihilate azi de Curtea Constituțională, președintele Klaus Iohannis trebuie să demisioneze necondiționat și imediat din funcție. Imediat însemnând imediat”

Barna: Actualii judecători ai Curții Constituționale au dovedit din păcate, încă o dată, prin decizia de astăzi, că sunt vârful de lance al penalilor din politica românească, lăsând acestora portița de a-și acorda amnistie și grațiere pentru faptele de corupție. Decizia de astăzi a CCR ignoră votul a peste 6,4 milioane de români și arată, o dată în plus, cât de vitală este, pentru funcționarea statului de drept și a democrației, o reformare a CCR și o depolitizare a acestei instituții”

Concluzii

Puterea se va face că nu înțelege și va spune că referendumul a fost neconstituțional și inutil. Este imposibil să schimbi părerea unui grup care trage cu dinții să își mențină puterea.

În schimb, este foarte trist că cei care au făcut proiectul de revizuire, nu recunosc că au greșit, deși au avut semnale chiar din interiorul formațiunilor politice pe care le reprezintă că proiectul de revizuire este greșit formulat.

Mai mult, Președintele USR a postat următoarea poză pe facebook…

Sursa: Facebook

Politica nu se face cu pumnul în gură și nici cu piciorul în cap. Personal, sunt sătul de tipul acesta de politică, iar dacă domnul Barna reprezintă un curent nou (așa cum foarte multă lume speră), nu trebuie să isterizeze masele pe subiecte sensibile.

Constituția se modifică după regulile înscrise în Titlul VII intitulat Revizuirea Constituției. Nu poate Curtea Constituțională să ignore aceste reguli doar pentru că cineva o cere. Este extrem de trist că se folosește tema votului exprimat la referendum pentru a pune presiune pe Curtea Constituțională… care de această dată a decis în unanimitate că se încalcă limitele revizuirii.

În realitate, greșeala este a USR și a PNL. Mai exact a acelui grup de oameni care au trimis acest proiect de revizuire extrem de prost redactat, fără să se consulte.

Există un apel al unor profesori de drept. Prin el se solicită constituirea unei comisii comune de revizuire. Cu acea ocazie s-ar putea rezolva mai multe probleme.

Este adevărat că CCR este un organism ce și-a pierdut credibilitatea. La fel de adevarat este că actuala Constituție are deficiențe.

Totuși, Constituția nu poate fi revizuită decât respectând limitele de revizuire, ceea ce ne oferă două variante:

  1. Se redactează un proiect care să respecte limitele de revizuire.
  2. Nu putem să redactăm un proiect care să respecte limitele de revizuire întrucât valorile pe care le dorim a fi înscrise în Constituție sunt chiar contrare acestor limite? Foarte bine, atunci trebuie adoptată o nouă Constituție.

Este o diferență între modificarea (revizuirea) Constituției și adoptarea unei noi Constituții. Adopatarea unei noi Constituții nu trebuie să țină cont de limitele de revizuire.  

Întrebarea este alta: „vrem să fie adoptată o nouă Constituție cu actuala clasă politică?”

Obiceiul cere să îmi închei editorialul cu un citat. De data aceasta am ales să închei cu un pasaj care sper să ajute:

Oamenii (…) acordă aceeași încredere nețărmurită numai acelora dintre opiniile lor care sunt împărtășite de către toți cei care îi înconjoară sau de către cei cărora le poartă în general respect; căci, în măsura în care omului îi lipsește încrederea în capacitatea de a judeca de unul singur, el se bizuie orbește pe infailibilitatea „lumii” în genere. Și cum, pentru fiecare individ, lumea nu înseamnă decât acea parte a ei cu care vine el în contact – partidul, grupul, biserica sau clasa căreia îi aparține -, acela pentru care „lumea” înseamnă ceva atât de cuprinzător cum ar fi țara sau epoca sa, poate fi considerat, comparativ vorbind, ca fiind aproape un liberal și un om cu vederi largi” – John Stuart Mill

Vlad-Cristian Soare este avocat și colaborator al Facultății de Drept – Universitatea din București -, catedra de Drept constituțional și Instituții politice.

 

Pasiuni duse la un alt nivel ale avocaților din București –> Ep. 4: Ana Maria Udriște #InterviurileDeVacanta

Articolul precedent

Document! Hotărârea CCR de validare a referendumului

Articolul următor

Articole asemănătoare

Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe din Esențial